Jeffrey Wolf Green

Jeffrey Wolf Green este fondatorul conceptului de astrologie evolutivă – o paradigmă astrologică revoluționară care i s-a revelat în vis, în anul 1977. În respectivul vis, maestrul spiritual Swami Sri Yukteswar, care a fost guru lui Paramahansa Yogananda, i-a transmis lui Jeffrey Wolf Green întreaga paradigmă a astrologiei evolutive.

Ce aduce aceasta nou? Un punct de vedere complet despre felul în care evoluează sufletul, trecând de la o viață la alta.

Din 1977 până în 2001, Jeffrey a conceptualizat întregul sistem și a ținut în toată lumea cursuri, predându-l. A scris cărți și a fondat școli de astrologie evolutivă în mai multe țări.

Prima carte scrisă de el, Pluto: Călătoria evolutivă a sufletului, volumul I, a fost publicată în 1984. De atunci a apărut continuu și a devenit una dintre cele mai bine vândute cărți de astrologie din toate timpurile.

De când și-a început școala originală Pluto în 1994, Jeffrey a avut mulți elevi care au învățat astrologia evolutivă, un număr dintre aceștia fiind acum astrologi profesioniști. A consiliat personal peste 30.000 de clienți în lunga sa carieră. Această expunere la atât de multe Suflete din atât de multe medii și orientări diferite i-a permis să ajungă la cele mai profunde înțelegeri posibile ale naturii Sufletului. El a comunicat aceste intuiții prin toate învățăturile sale.

În 2008, fiica sa, Deva Green, a preluat munca tatălui ei. Ea a înființat site-ul web Jeffrey Wolf Green School of Evolutionary Astrology (https://schoolofevolutionaryastrology.com/)

 

Ce înseamnă deci astrologia evolutivă?

Pentru prima dată în istoria astrologiei a fost dezvoltată o paradigmă unică care este capabilă să măsoare cu exactitate dezvoltarea evolutivă a unui Suflet de la viață la viață.

Este capabil să facă acest lucru deoarece evoluția unui Suflet se bazează pe legea naturală a dorinței. Astfel, paradigma evolutivă, așa cum se reflectă în această astrologie, este capabilă să determine cu exactitate tipurile de dorințe pe care un Suflet le-a avut înainte de această viață curentă și tipurile de dorințe pe care le are în viața care este trăită în prezent, care reflectă cele în curs de desfășurare. Aceasta este călătoria evolutivă.

Acest tip de astrologie permite individului să înțeleagă DE CE din spatele oricărui lucru: de ce aceste emoții, de ce aceste frici, de ce aceste obiective, de ce un anumit tip de partener? De ce sunt aici și care sunt lecțiile mele?

Toți ajungem într-o anumită viață, cum ar fi cea pe care o trăim acum, ca urmare a compoziției tuturor dorințelor anterioare. Trecutul modelează și condiționează întotdeauna natura oricărui moment dat (prezentul, o nouă naștere), precum și viitorul. Viitorul însuși este o funcție a dorințelor din interiorul Sufletului care reflectă nevoia lui continuă de a evolua, dincolo de unde a fost deja.

Prin paradigma specifică a Astrologiei Evolutive, astrologul este capabil să măsoare acest proces evolutiv dinamic în fiecare viață.

Cea mai mare parte a astrologiei actuale este descriptivă, furnizând pur și simplu cuvinte cheie și descrieri. Astrologia evolutivă este opusul, pentru ca ne permite sa intelegem DE CE si care sunt următorii pași în dezvoltarea evolutivă a unui suflet.

În esență, Astrologul Evoluționar este un LUCRĂTOR DE SUFLET care este capabil să-i ajute pe alții să înțeleagă propria lor călătorie evolutivă unică de la viață la viață. Acest lucru nu necesită credințe: doar o validare a experienței reale de viață.

 

Deci, cum evoluează Sufletul?

În toate sufletele umane există două dorințe antitetice – iar DORINȚA ESTE DETERMINANTUL evoluției.

Evoluția este determinată de dinamica dorinței, între două dorințe polare:  o dorință est aceea e de a ne întoarce la ceea ce este originea noastră, a întregii Creații în primul rând, în timp ce cealaltă dorință este de a ne separa de ceea ce este originea tuturor lucrurilor.

Această dinamică interioară care se desfășoară în interiorul fiecărui suflet este și cauza naturală a alegerii libere sau a liberului arbitru. Evoluția sufletului se bazează pur și simplu pe o eliminare progresivă a tuturor dorințelor care se despart, cu excluderea unei singure dorințe care poate rămâne: întoarcerea la originea tuturor lucrurilor. Este un adevăr simplu, consecință a unei legi naturale, și nu necesită vreun sistem de credințe sau vreo religie căreia trebuie să aparținem.

Nu este adevărat, de exemplu, că oricare dintre noi poate avea orice dorință separatoare pe care și-o poate imagina. De exemplu, nu toți simțim dorința de a avea un nou amant sau un nou post în carieră, o nouă posesie și așa mai departe.

Este însă adevărat că toți putem avea capacitatea de a manifesta ceea ce ne dorim. Și când o facem, apare un sentiment de satisfacție de a fi actualizat ceea ce ne-am dorit. Dar curând acesta este înlocuit de sentimentul de nemulțumire, de senzația că de fapt în lume este ¨mai mult decât atât¨, Acest din urmă sentiment face ecou dorinței supreme, care este dorința de a reveni la originea tuturor lucrurilor – singura dorință care ne va aduce acea satisfacție supremă. Toți avem această experiență universală.

 

Cum putem ști, independent de sistemele de credință, că există de fapt o sursă ultimă?

Cu mult timp în urmă, înainte de manifestarea religiilor și a cosmologiilor complicate, ființa umană știa acest lucru prin contemplarea interioară, prin „privirea” interioară. Respectiv știa că atunci când respirația din corp, inspirul și expirul, devin foarte, foarte rare sau chiar se opresc, în interiorul conștiinței apare o LUMINA. Acest lucru se intampla ca o funcție naturală a respirației foarte rare sau oprite. Natural.

Mult mai târziu, în istoria omenirii, acesta urma să poarte celebra denumire de „al treilea ochi”. Și tocmai această lumină a simbolizat și a conectat conștiința individuală reflectată în Suflet cu acea conștiință universală care este originea tuturor lucrurilor.

Ființa umană a învățat, de asemenea, cu mult timp în urmă că, îmbinând propria sa conștiință individuală, sau propriul suflet, cu acea lumină, conștiința ei s-ar extinde apoi în așa fel încât conștiința individuală însăși să devină apoi universală. A fost apoi capabilă să experimenteze în mod conștient acea sursă ultimă a tuturor lucrurilor: valul s-a întors în ocean.

Ideea aici, din nou, este că orice ființă umană poate cunoaște și valida aceste legi naturale prin propria experiență reală, care nu necesită sisteme de credințe de niciun fel. Cheia pentru a face acest lucru, din nou, este să reduci progresiv și să oprești respirația.

Oricine poate face asta. Dacă vă îndoiți de acest lucru sau vă întrebați cum, Jeffrey recomandă să încercați pur și simplu următoarea metodă naturală: inspirați, în timp ce pur și simplu afirmați mental numărul unu. Când expirați, pur și simplu afirmați mental numărul doi. „Secretul” aici este să vă concentrați cât de mult puteți pur și simplu asupra numerelor unu și doi. Acest act de concentrare, intensificat de dorința care se manifestă ca voință, va determina rărirea progresivă a respirației până la oprirea acesteia. (Jeffrey insistă afirmând că conștiința este energie și nu poate fi distrusă. Se poate schimba doar forma acesteia. Astfel, atunci când respirația este oprită nu înseamnă că trebuie să mori. Conștiința nu este dependentă de forma umană).

Când respirația este oprită, în curând va începe să apară lumina interioară, care este intrinsecă conștiinței. Când o vedeți cum apare, pur și simplu treceți în ea, printr-un act conștient de predare. Aceasta va permite apoi o contopire a propriei voastre conștiințe cu acea conștiință universală, așa cum este simbolizată în lumină. Oricine poate face acest lucru, cunoscând astfel personal acest adevăr natural.

Legea naturală a respirației

Această lege naturală a respirației, atunci când este oprită sau foarte rară, este cea care permite ceea ce spun toți marii învățători ai secolelor relativ recente, la scara planetară, inclusiv Isus: „Când ochiul tău este unic, întregul corp este plin de lumină.”

Simbolic vorbind, cei doi ochi fizici pe care îi avem se corelează cu cele două mișcări ale respirației: inspirație și expirare. Inspirația și expirarea este cea care menține conștiința cuiva complet implicată și prinsă în dualitatea sau polaritatea vieții însăși.

Simpatiile și antipatiile, bucuria și tristețea, dragostea și ura, se corelează și demonstrează această lege naturală. Numerele unu și doi se corelează cu legea naturală a finitudinii și a dualității: cauză și efect.

Cu toate acestea, între unu și doi, există un interval, sau zero. Intervalul, sau zero, se corelează cu Conștiința Universală, sau infinit. Astfel, atunci când respirația se oprește sau devine foarte, foarte rară, acest interval ajunge sa fie perceput.

Ceea ce este perceput cu ochiul unic, „al treilea ochi”, care există în mod natural în interiorul conștiinței și poate fi accesat, este Sufletul nostru. Când se întâmplă acest lucru, legea dualității încetează să mai existe. Fuzionăm cu sufletul nostru. Satisfacția supremă este astfel realizată. Sufletul se corelează astrologic cu Pluto.

Din punctul de vedere al legilor naturale, este interesant de observat, din punct de vedere istoric, că matematicile avansate precum algebra, trigonometria, fizica cuantică și așa mai departe nu ar fi putut fi exista decât dacă exista ideea de zero. Acest lucru s-a întâmplat în secolul al treilea d.Hr. în India. Matematicienii indieni au conceput numărul zero. Și, bineînțeles, din punctul de vedere al cosmologiilor indiene, acest lucru s-a întâmplat ca o extensie directă a înțelegerii lor naturale a originii Creației: din nimic, sau din zero, a apărut Creația manifestată: din nemanifestat a purces manifestarea sau din cauza fără cauză a apărut cauza.

Venind în formă umană, Sufletul va manifesta ceea ce este cunoscut sub numele de ego. Egoul se corelează astrologic cu Luna. Ego-ul, de asemenea, este energie pură. Nu putem deschide creierul și să-l găsim.

Spre deosebire de energia Sufletului, care este susținută de la viață la viață până când are loc fuziunea finală cu Sursa, energia ego-ului în orice viață este dizolvată după ce acea viață fizică se termină.

 

Eul ca vehicul al evoluţiei

În fiecare viață, ego-ul este creat de Suflet în așa fel încât să servească drept vehicul prin care se pot manifesta intențiile evolutive ale Sufletului în acea viață. Fiecare ego pe care îl creează Sufletul este orientat către realitate în așa fel încât însăși natura orientării să servească drept vehicul prin care pot exista lecțiile de viață potrivite și prin care ele pot fi înțelese de Suflet. În fiecare viață, ego-ul permite să apară o imagine de sine a Sufletului, în raport cu aspectul individualizator al Sufletului.

 

Planul Astral

Când „moartea” are loc în orice viață dată, ego-ul pe care Sufletul l-a creat pentru o viață se dizolvă apoi înapoi în originea sa: Sufletul. Deoarece ambele sunt energie, iar energia nu poate fi distrusă, unde se duce Sufletul la moartea fizică a corpului? Cu alte cuvinte, unde este la nivel energetic?

Cei mai mulți dintre noi au auzit cuvintele „planul astral”, sau rai și iad. Aceste tipuri de cuvinte se referă la alte realități sau planuri ale existenței. Pentru ca există de fapt și alte realități energetice sau planuri ale existenței.

Pur și simplu vorbind, planul astral este un plan energetic al existenței în care merg toate Sufletele după finalizarea unei vieți fizice pe locuri precum Pământul. Din punct de vedere energetic, acest plan al existenței este mult mai puțin dens din punct de vedere material decât locuri precum Pământul.

După moartea fizică, Sufletul „merge în” planul astral, pentru a trece în revistă viața care tocmai a fost trăită și pentru a se pregăti pentru încă o naștere pe locuri precum Pământul. La terminarea unei vieți pe Pământ, „ego-ul” se dizolvă înapoi în Suflet în așa fel încât centrul de greutate din interiorul conștiinței, din planul astral, este Sufletul însuși.

Insă pentru majoritatea oamenilor care trăiesc în planul material pe care îl numim Pământ, centrul de greutate al conștiinței este egoul însuși. Acesta este motivul pentru care marea majoritate a oamenilor care trăiesc simt în ei înșiși că sunt „separați” de orice altceva, centrul de greutate fiind „eul” egocentric. În planul astral, centrul de greutate se mută către Sufletul însuși, astfel încât atunci când moartea are loc într-o viață dată, „memoria” eului acelei vieți este susținută.

 

Vieți viitoare

Această amintire a ego-ului este necesară pentru Suflet, deoarece memoria eului este cea care îi permite Sufletului nu numai să revizuiască viața care tocmai a fost trăită, ci servește și ca bază pentru următoarea viață care trebuie trăită, in raport cu evoluţia continuă a Sufletului însuşi. În fiecare viață, toți reluăm de unde am rămas înainte. Astfel, această amintire a ego-ului din fiecare viață servește ca factor cauzator al tipului de structură egocentrică pe Sufletul trebuie să o creeze în viața următoare.

În esență, amintirea ego-ului, „imaginile” conținute în acesta, va servi drept bază pentru următorul ego pe care Sufletul trebuie să-l genereze, pentru viața care urmează, în scopul de a-și promova evoluția continuă. Astrologic vorbind, acest lucru este simbolizat de Pluto (Sufletul) și de Nodurile Sud și Nord ale Lunii.

Nodul Sud al Lunii se corelează cu „amintiri” egocentrice anterioare ale Sufletului, care determină plasarea natală a Lunii în fiecare viață – ego-ul actual.

Nodul Nord al Lunii se corelează cu ego-ul în evoluție al Sufletului – natura și tipurile de experiențe interioare și exterioare de care Sufletul are nevoie, pe care le dorește, pentru a facilita evoluția sa continuă. La rândul său, acestea vor constitui „noile” amintiri egocentrice, imagini, pe care Sufletul se va baza atunci când o viață a fost trăită și încheiată la „moartea” fizică.

Cei mai mulți dintre noi sunt conștienți de faptul că Luna se corelează și cu familia de origine în orice viață dată. Ar trebui să fie clar atunci că la „moartea” corpului fizic, Sufletul „merge în” planul astral și se întâlnește din nou cu membri importanți ai familiei și pe alții apropiați de Suflet. Acesta este și motivul pentru care multe Suflete continuă să se întâlnească din nou cu membrii familiei la renașterea într-o altă viață fizică în locuri precum Pământul. Acest fenomen este susținut până când nu mai există nicio nevoie evolutivă sau karmică de a susține astfel de relații.

 

Ce citești și cum citești o astrogramă?

Orice observator detașat va putea inregistra aceste patru condiții evolutive naturale. Cele patru conditii sunt:

1. starea „rudimentară” sau „dimly evolved” – este starea în care se află 3-4 % din toate Sufletele. Sunt fie suflete care evoluează în conștiința umană din alte forme de viață, cum ar fi animale și plante, fie suflete care „de-evoluează” înapoi în această stare umană, din cauze „karmice”.
2. starea „Consens” cuprinde aproximativ 70% din toate Sufletele de pe planetă în acest moment.
3. starea de evoluție „individuată”, în sensul jungian al cuvântului. Sunt cele cca 20% din suflete au realizat procesul de individuatie despre care vorbește CG Jung.
4. starea „spirituală” de evoluție – 4-6 % din toate sufletele de pe planetă.

 

Dar niciun astrolog nu poate determina în ce condiție evolutivă se află un anume Suflet doar uitându-se la harta natală. Pentru a afla astfel de detalii, astrologul trebuie să observe și să interacționeze cu clientul. El îl poate intreba pe client: de ce ai venit și ce întrebări ai? În general, însăși natura întrebărilor pe care le are clientul îl va da astrologului indicii cu privire la condiția evolutivă a acelui client. De exemplu, dacă un client întreabă „când mă pot aștepta la iluminare”, iar altul întreabă „când voi avea noul meu BMW”, diferența reflectă în mod clar nivelul de progresie evolutivă a Sufletului.